Fără număr, fără geacă

Ca și cum n-aș avea destule proiecte abandonate, m-am mai apucat de o daravelă.
Am zvârlit banii pe-un arduino la sfârșitul anului trecut. Am luat și kit cu componente, numa bun de un elev de gimnaziu de 32 ca subsemnatul - na, că m-am dat în fapt. Ei, drăcia m-a prins. Am făcut ledul să clipească, am pus mai multe și le-am numărat binar, am învârtit motorașul și alte mici prosteli de om fără ocupație sau copii. Mare entuziasm pe capul meu.

Problema, afară de penibilul unui ditamai omul care după ce stă coșcogit ore întregi asupra unor fire, face niște amărâte de becuri să clipească nevinovat apoi le admiră din 18 unghiuri diferite, este că eu nu știu electronică. Prin urmare - eu dorind cu ardoare să descătușez tony stark-ul intern proaspăt descoperit - m-am trezit într-un real impas.

Drept pentru care m-am apucat de învățat. Ăia de mă cunosc din facultatea electronistă (altă poveste) au dat ochii peste cap de și-au văzut ceafa. Adică tu care ai luat cu fală nota 2 (doi) la examenul de DCE 1, tu, peren olimpic de toamnă, înveți electronică? Pffffttttftfff... Unii n-au terminat nici acum de pufnit. ..ffff...

Dar stai așa, că uite ce am descoperit. Lumea s-a schimbat, și eu odată cu ea - doar puțin. Acum există YouTube frățioare! și cursuri online, și cărți piratate, și mai ales nu există niciun examen care să se ițească de dupa semestru.

Fac un curs de la MIT, am luat de pe canale nașpete două cărți (Practical electronics for inventors si Art of Electronics) si m-am abonat la cateva canale pe YouTube. Și ÎMI PLACE LA NEBUNIE!

Acum doua zile, citind despre amplificatoare operationale mi s-au activat niste amintiri din facultate (mai mult ca sigur, reprimate eficient în ultimii 10 ani - mulțumesc, creier!) și am căzut într-un soi de transă semiconștientă; așa ca prin vis se făcea că mai văzusem undeva niște triunghiuri cu + și - în ele. Și parcă era și un prof grăsan, cu tricou galben sau portocaliu murdărit de cretă pe sub burtă (omul scria la tablă și burta i se proptea fix în tălpica aia pe care stă creta și buretele) Ei, fir-ar... Când mi-am revenit îmi făcusem deja cont pe regielive și dădusem jos niște cursuri de DCE (dispozitive și circuite electronice). Fiindcă în Decembrie citisem eu despre joncțiunea p-n și diode, iar undeva între Crăciun și revelion mă prinsesem eu de care era treaba cu tranzistorii BJT și MOSFET (eram deja în ianuarie), am avut curaj și am deschis un pdf.

N-am înțeles nimic.

După câteva fraze introductive ultra-alambicate despre semiconductori și purtătorii de sarcină (un fel de căluți de mare, eu așa mi-i imaginez), trosc! O formulă de nu știam cum să țin tableta despre caracteristica ideală a joncțiunii p-n, însă fără nicio explicație concretă sau măcar cât de cât intuitivă. Și tot așa o ține, cam cât de un semestru sau până când clachează cititorul cel nefericit. Iar eu pur și simplu NU POT să iau de bun ceva ce nu înțeleg. Refuz să memorez formule. Chiar așa de greu e să scrii un curs inteligibil? De ce pot să urmăresc o carte scrisă în engleză dar un curs în limba română ma face să citesc același paragraf de 19 ori?

Diodele stabilizatoare folosesc regiunea de străpungere a caracteristicii statice în vederea stabilizării tensiunii continue. În vederea stabilizării este necesar, ca în domeniul de stabilizare rezistența diferențială Rz să fie cât mai mică (adică unei variații mari de curent sa ii corespunda o variatie foarte mica de tensiune), acest lucru este echivalent cu asigurarea unei tensiuni stabilizate Uz = Ubr cat mai constante.

Virgula aia le aparține.

Rz? Uz? Ubr? 404.

Dar de ce îți trebuie ție să știi ce sunt astea? Nu crezi că ești prea curios?
Câtă indolență, învață prietene pe de rost!

În fine. Închei rant-ul aici. Ce bine că nu mai am sesiuni.